La Fanfare En Petard - Festivalul de Teatru Sibiu 2010

Nu e un simplu filmuletz copiat de pe youtube. Eu am filmat, eu am tăiat, eu am aruncat mai bine de 80% din material.

PENTRU că s-a întâmplat atît de natural, acolo, pe stradă... PENTRU că apropierea creată între cei prezenţi, m-a impresionat. PENTRU că eram toţi uimiţi şi fericiţi. PENTRU că modernul, chiar dacă înjosit de unii, poate să te facă să simţi.

Nu mai ştim să stăm

Credeam că sunt doar eu - cel care consideră duminica cea mai urâtă zi din săptămână - un individ pentru care inactivitatea e psihologic incomodă, chiar deprimantă. Se pare însă, că în ziua de azi, există o tendinţă generală a oamenilor de a căuta o activitate în orice moment - o frică de repaus fizic sau intelectual.

Nu spun doar eu asta: "Oana Mirilă, director de cercetare calitativă la GfK România, spune că lectura în mijloacele de transport şi în parcuri este un simptom al omului modern, care nu mai ştie să stea. „Nu mai poate să se oprească şi să-şi asculte gândurile. Simte nevoia să facă întotdeauna ceva, iar cititul e poate unul dintre efectele cele mai de apreciat ale acestui simptom de modernitate", spune Mirilă." Găseşti tot articolul, aici.

Am încercat și eu să citesc pe autobuz, dar nu-mi iese - mi-e rău dacă nu privesc înainte. Încerc să citesc însă în alte împrejurări, mai comode. Cititul e una dintre puținele activități care mă poate scoate din vârtejul vieții moderne de zi cu zi - o grabă fără nici o țintă clară.

Viteza, accesul facil la informaţie, multitudinea posibilităţilor de dezvoltare personală, plăcerile accesibile şi probabil şi alte cauze mai ascunse ne cauzează unora din noi această boală ciudată, probabil benefică omenirii (însă nu pot să fiu sigur de asta): dezgustul inactivităţii. Momentele de relaxare, când oamenii din trecut îşi permiteau să admire natura, să bârfească, sau pur şi simplu să stea, îmi par acum nişte aberaţii. Gândul la acele vremuri îmi scufundă nervii într-o amorţeală melancolică - o beatitudine pe care nu pot să mi-o explic. Privesc la ceva ce simt că mi-ar place, dar nu îmi pot îngădui.
 
Azi, observ în toate o oarecare pierdere a judecății, o grabă oarbă spre împliniri pe care încă nu le înțelegem îndeajuns. Nu cred că la capătul acestei goane nu se va găsi un perete de care să dăm cu capul.

Povestea şuruburilor şi a nodurilor din Salina Turda

Pentru că-mi păreau atât de SIMPLE..., SINGURE..., şi NEOBSERVATE... M-a impresionat poezia lor - mută, nescrisă, nerostită, necunoscută de nimeni....
 

Morning Art

Într-o dimineţă leneşă de duminică ... iar spiritul avea timp să o ia razna....