Am două filme puse pe pauză şi o listă scurtă de prieteni idle. Sunt în pijama şi am un sanvici de la fast food în burtă. Nu mai e mult şi va trebui să decid dacă ies în oraş în această seară. De ce aş ieşi? De ce nu aş ieşi?
M-am săturat să îmi muncesc fiinţa cu întrebări existeţiale. M-am săturat! Doar că fără am pune aceste întrebări viaţa nu are nici un sens...
Poate aceasta e frumuseţea pe care o regretă unii dintre cei care au experimentat sistemul comunist - acea ignoraţă care te face să te simţi fericit cu un loc de muncă, o casă, un vin de masă şi o nevastă care îţi face copii.
Ce sens au toate acestea? Perpetuarea unei astfel de specii nu este motivaţia existenţei mele.
Şi totul e atât de real... Ce să fac cu viaţa din trupul acesta de carne?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu