Am aruncat periuţa ta...

În seara asta am aruncat o periuţă de dinţi care nu era a mea. Am mângâiat-o sfios, uimit că îmi ţineam răsuflarea. Am încercat să îmi închipui acele mânuţe care o ţineau, acei dinţisori pe care îi peria, îmbrăţişarea ta după ce te întorceai de la baie... Aproape te vedeam. Mă aşteptam să te găsesc în cameră când mă întorc. Dar sentimentul acela din ultimele săptămâni îmi revine ca un blestem în suflet - aşteptarea mută de a primi mai mult, de a fi iubit şi apreciat. O simţeam amândoi, dar niciunul nu a ştiut sau nu a putut şă o spargă, însă pe ascuns, amândoi ne doream şi încercam. Nu regret bucuriile şi tristeţile acelor ani. Nu regret felul în care m-au transformat. Nu regret nimic!

Am aruncat periuţa ta...

Urma fiinţei tale

În luminile vii ale orgii, visele noastre crude se desenează fără ruşine în părul tău. Timpul nostru abia a început. Siluetele străine care te-au născut, se pierd acum în penumbră. Îţi simt căldura palmelor pe piept, mireasma din păr,chiar şi umezeala caldă a răsuflării. Minunea fiinţei tale şi doar ea, mi-e în gând... zâmbetul tău când mă certai că dansez prea clasic, privirea ta clară care îşi făcea loc spre sufletul meu. Tălpile se deslipesc de pe chiştoacele unse cu şampanie. Dă-mi voie să te strig "iubito" şi să te ridic în zbor! Promit! Promit să te cobor când melodia va lua sfârşit. Nu-ţi cer vreun legământ, tot ce voi păstra e urma fiinţei tale în sufletul meu de ceară.

Spor şi umor 2009!

Mulţumesc tuturor cititorilor din 2008 pentru interesul acordat acestui blog. Vă doresc la toţi:

Spor şi umor la distracţie, simţit şi iubit! La mulţi ani!

Tango la Concursul de Rueda

În cadrul ediţiei a patra a Concursului de Rueda, de la Cluj-Napoca, intitulat "Rueda de Casino - Oscar Night Competition", am dansat o nouă coregrafie de tango. Spectacolul a avut loc la Casa de cultură a studenţilor şi spre surprinderea plăcută a celor care au dansat, sala a fost plină ochi, chiar dacă intrarea a costat 10 lei.

Am reuşit să ţin sub control emoţia intrării în spectacol. Emoţia nu trebuie respinsă, ea te ajută să te concentrezi asupra a ceea ce trebuie să execuţi. Asta ne spunea domnisoara instructor la unul dintre celelalte spectacole. Nu am crezut-o atunci. Mi se parea doar un text menit să ne încurajeze. Dar este adevărat: emoţia ţinută sub control este constructivă. Cei care au citit şi alte articole despre dans, scrise de mine, ştiu ce simţeam înainte de intrarea în spectacol.

Pentru a vedea mai mult din spectacol puteţi accesa înregistrarea tv-net.ro şi site-ul organizatorilor: salsaclub.ro

Un sărut sau moartea

Un luptător fără motivaţie hoinărind beat, fără o ţintă anume - astfel începe filmul. Doar că eu nu sunt un maestru al artelor marţiale, şi nici măcar beat nu sunt. Am băut o jumatate de sticlă de vin. Chiar dacă îmi face plăcere să fac pe beatul singur în cameră, sunt doar un pic ameţit. De obicei în astfel de filme intriga e o situaţie neaşteptată care îi redă maestrului motivaţia de a trăi. Întotdeauna există o domnişoară care înmoaie sufletul dur al luptătorului. Luptele sângeroase la care iau parte nu fac decât să întărească puternica legărtură ce se naşte între ei. Totul se termină clasic: un sărut cu subînţeles sau moartea unuia sau amândurora.

Pe moment starea aceasta de "îmi bag p... în tot" îmi place foarte mult. Echivalează cu hoinăreala luptătorului beat. Aştept situaţia neobişnuită care să-mi aducă motivaţia. Firea mea optimistă îmi injectează în subconştient gândul că pornind de la acest nivel nul al aşteptărilor, situaţia neaşteptată o să apară în curând. Rumba crează o atmosferă deosebită în apartamentul gol. Las cartea, ies din cadă şi mă îmbrac.

În pijama şi un sanvici în burtă

Am două filme puse pe pauză şi o listă scurtă de prieteni idle. Sunt în pijama şi am un sanvici de la fast food în burtă. Nu mai e mult şi va trebui să decid dacă ies în oraş în această seară. De ce aş ieşi? De ce nu aş ieşi?

M-am săturat să îmi muncesc fiinţa cu întrebări existeţiale. M-am săturat! Doar că fără am pune aceste întrebări viaţa nu are nici un sens...

Poate aceasta e frumuseţea pe care o regretă unii dintre cei care au experimentat sistemul comunist - acea ignoraţă care te face să te simţi fericit cu un loc de muncă, o casă, un vin de masă şi o nevastă care îţi face copii.

Ce sens au toate acestea? Perpetuarea unei astfel de specii nu este motivaţia existenţei mele.

Şi totul e atât de real... Ce să fac cu viaţa din trupul acesta de carne?

Cere mai mult de la iubire!

Bineînţeles că şi eu vreau să îmbătrânesc lângă tine şi să-mi adăp mereu sufletul din bucuria de a te face fericită, dar tu doar atât îţi doreşti!

Împlinirea supremă pentru tine e să fii iubită veşnic. Superficialitatea acestui ţel îmi fură puţin câte puţin din bucuria de a te iubi. Dintr-o dată mă trezesc neîmplinit lângă o persoană pe care o iubesc.

Nu mă împlineşte să te pun la făcut mâncare, spălat vase, călcat haine sau să mă mândresc cu frumuseţea ta atunci când ieşim în lume. Nu mă împlineşte nici măcar contactul sexual cu o astfel de versiune a ta. Slavă Domnului că au trecut acele vremuri, iar acum marea majoritate a fetelor, nu mai stiu să gătească, să calce rufe şi urăsc spălatul vaselor.

Dar nici să îmi petrec fiecare seară doar demonstrându-ţi că te iubesc, nu mă împlineşte. Să ne uităm la un film, să facem puţină ordine, poate să gatim ceva împreună.... să stăm lipiţi unul de celălalt, să-mi povesteşti cum ţi-a fost ziua la un job care nu te prea împlineşte, poate să facem dragoste, iar apoi să adormim îmbrăţişaţi - toate sunt lucruri minunate (mai puţin cel cu job-ul care nu te prea împlineşte) . Dar nu mă simt împlinit a face doar asta în fiecare seară, tot restul vieţii, chiar dacă te iubesc.

M-ar împlini să te ajut să devii super omul ce stă ascuns în tine. Iubirea şi sprijinul persoanei iubite generează atâta putere încât poţi să-ţi împlineşti chiar şi ţelurile la care abia îndrăzneai să visezi. Hai să nu o irosim! Hai să ne bucurăm cu adevărat de un sărut plin de dor după o zi de muncă, de o amiază de sâmbătă în care gătim împreună, de un film bun într-o duminică seara, de o plimbare în doi într-o zi însorită de concediu. Hai să nu transformăm aceste bucurii mărunte dar neasemuit de minunate într-o târâre mediocră spre moarte! Eu astfel vreau să te iubesc!