Sunt singur cu mine de mai bine de o zi. Tot ceea ce simt vine din interior, prea puțin din afară. Fără nimeni care să mă ajute să nu mai gândesc, sunt trist și plin de reproșuri. Mă aflu într-o luptă continuă, dar deznădăjduită, de a mă îmbunătăți, de a deveni cu adevărat mândru de mine. Însă mereu mă îngrop în reproșuri și zac tăcut în tranșee fără a face nimic, fără a lupta cu adevărat. Nu am scopuri clare și nu depun efort, doar culeg de pe marginea drumului.
În dimineața aceasta e soare... Și soarele îmi încălzeste hainele ponosite de soldat și îmi pătrunde în suflet.
Singurul lucru care îmi va fi mereu alături atâta timp cât încă trăiesc, sunt eu. Pot influeța multe în viața mea: lucruri care încă nu s-au născut dar pot să le dau naștere, fericirea puținilor oamenilor apropiați, chiar felul de viața a mai multor oameni, dacă depun efortul necesar. Însă totul e fără rost atâta timp cât conștientul și subconștientul meu vor fi două entități divizate, hălăduind fără rezonanță pe drumuri diferite. Bucuriile sunt de obicei scurte, tristețile se estompeaza după o vreme, însă ceea ce e veșnic (în înțelegerea micii veșnicii de o viață) sunt eu. Dacă nu îmi voi găsi armonia interioară și conștientul meu va fi mereu defazat de ceea ce sunt cu adevărat, e posibil să nu fiu niciodată cu adevărat împlinit - complet. Cât de scurtă e această viață pentru a o trăi cu frica a ceea ce cred alții despre mine, făcând lucrurile ce cred că sunt normale sau poate doar alții cred că sunt normale. S-ar putea să fac aceleași lucruri, să iubesc aceiași oameni, dar vreau să știu că izvorăsc din adâncul meu și nu sunt o așchie de lemn purtată de apă. Vreau să fiu ceea ce sunt cu adevărat. Vreau să mă găsesc pe mine în marea de oameni ce-și întrepătrund destinele în jurul meu!
Lupta aceasta trebuie să sfârșească prin a o începe cu adevărat. Nu e destul să culeg de pe marginea drumului. Trebuie să mă definesc și să lupt pentru ceea ce sunt. Trebuie să-mi găsesc armonia pentru a putea trăi cu adevărat de aici înainte.
Te felicit pentru claritatea ideilor si te compatimesc pentru adancimea lor.Cu riscul de a da un sfat izvorat din propria experienta iti spun: " strange din dinti si mergi inainte".
RăspundețiȘtergereMuie la iehovisti, mormoni si atei!
RăspundețiȘtergereNu prea stiu centre de colectare a spermei, dar cred ca ar fi o afacere foarte buna pentru tine. Pari foarte viril :)
RăspundețiȘtergerecred ca eu nu as fi putut reda cu atata claritate ceea ce simt,felicitari,mie mi-a placut.
RăspundețiȘtergereLa primul paragraf subscriu total. Si ce daca. Cine-s eu? Cine esti tu la urma urmei?
RăspundețiȘtergereAcum ma intreb ce e mai important: să știi ce îți dorești, sa ai destul focus pe ceea ce iti doresti, sa fii constient de efortul pe care trebuie sa-l depui pentru a ajunge acolo si sa muncesti?
RăspundețiȘtergereAdevarul e ca ai nevoie de toate pentru a realiza ceva cu viata ta si a deveni implinit, fericit și frumos.
Totusi soarta nu e chair atat de rea caci pe masura ce obtii câte ceva din ceea ce-ti doresti, esti tot mai increzator îți e tot mai usor și te apropii tot mai mult de a fi împlinit. Deci o data ce ai pornit, drumul în sine îți aduce fericire. Doar trebuie să pornești, să ții mereu drumul și să mergi mereu mai departe!
Cine sunt eu și cine ești tu?