Uneori, parca tot mai des in ultima vreme, simt nevoia aproape fiziologica de a asterne undeva pe o foaie, fie ea chiar si foaia imaginara a unui blog, crampeiele de amintiri din copilarie, care imi pun stapanire pe simturi si ma fac sa vad pentru cateva clipe, ca si printr-un tunel lung, o imagine foarte clara din copilaria mea. In acel moment simt lumina soarelui acelor momente incalzindu-mi pielea, mirosul sau gustul acelui moment si zgomotele de fundal.
Dar oare voi putea gasi timpul sa fac asta, in viata aglomerata pe care o traiesc?
