Prin usa deschisa dinspre gradina aud vantul ce tulbura frunzele si niste ciripituri - probabil de vrabii. Zvonuri infundate de activitati umane aproape ca se fac auzite de undeva din curtile vecinilor, dar nu mai mult de atat. Umbrele au inceput sa se lungeasca inspre rasarit, iar arsita de peste zi sa-si pierda puterea. In aer se simte o usurare si o anumita inviorare.
Am in mine o pace calda, imbietoare.... Muzica in surdina completeaza intr-un mod placut acest sentiment. Nu mai exista niciun om pentru care sa am ganduri de ura sau dusmanie. Am un sentiment de comuniune si impacare chiar si cu persoanele pe care le-am indepartat de mine fiindca imi fac rau.
In ultima vreme mi-am facut o obijnuinta de a constientiza cand sunt fericit sau impacat pentru ca mi-am dat seama ca aceste momente sunt destul de rare - doar eu sunt de vina pt asta, desigur - si incerc sa le inteleg mai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu