duminică, 16 martie 2008

Primul blog - care e motivaţia de a-l scrie?

Trebuie să recunosc că mi-e putin greu să deschid uşa şi să încep să scot pe hol mobilă, aparatură, flori de cameră, tablouri.... ca să le vadă oricine trece pe lângă apartamentul meu de inchiriat. Poate mi-e ruşine de fotoliul ăla cu tapiţerie ruptă... Dar acum că am început să fac acest lucru, mă întreb care e motivaţia.

Să fii apreciat... asta nu-i de glumă! Iar dacă eşti apreciat pentru ceea ce eşti, nu pentru ceea ce încerci să pari, asta e şi mai şi! Banii nu mai au nicio valoare în faţa acestui "produs". Nimic nu are valoare dacă nu te simţi apreciat. Poţi să ai o maşină tare, dar dacă nu te plimbi cu ea prin locuri in care lumea să întoarcă după ea capul, nu mai simţi nicio plăcere. Totuşi există oameni care compensează lipsa de apreciere cu o putere interioara, o apreciere de sine. Dar mă gândesc că iniţial, această putere interioară a fost creată tot din preţuirea manifestată de cei din jur.

Să te poţi vedea prin ochii altora, contează foarte mult pentru o persoana care vrea să se înţeleagă pe sine, pentru o persoană care încearcă să creadă doar în ce simte. O astfel de persoană vede mai departe decât maşina de fitze când se uită la un om; o astfel de persoană nu apreciază artificialul şi persoanele "butoi gol" care cred că singurul lucru ce contează e "carapacea".

Eu: nu am destulă putere interioară ca să fiu complet imun la parerile celor din jur; îmi place destul de mult "carapacea", dacă e purtată cum trebuie. Blogul cred că e un tool bun dacă vrei să spui ceea ce simţi şi să primeşti feedback de la alţii. Aş vrea să mai pun câte ceva sub carapace ca să învaţ cum să o port.

2 comentarii:

  1. Foarte bine spus. Dar nu e de mirare cand vine de la un om tare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Spor la scris in continuare.Sunt curios ce urmeaza!

    RăspundețiȘtergere