luni, 19 mai 2008

Fericirea

Fiecare e fericit din când în când. Trecem prin viaţă şi câteodată ceea ce e în jurul nostru ne face fericiţi: un obiect pe care ni-l doream, un loc în care ne doream să fim, o persoană pe care vroiam să o întâlnim, o realizare care speram să ne dea un alt statut, etc. Am putea spune că trăim şi din când în când viaţa se milostiveste de noi să ne dea fericirea, fericire pentru care luptăm inconştient şi pe care o căutăm mereu inconştient.

Bine spus inconştient... Aţi văzut desigur oameni fericiţi într-o situaţie în care voi aţi fi cu totul deprimaţi şi indispuşi sau cel puţin puteţi imagina o astfel de situaţie. Cum se explică acest lucru? Fericirea vine din exterior cu frecvenţă aleatoare, noi trebuie sa fim deschisi tot timpul spre exterior şi chiar să încercăm prin orice mijloace să-l influenţăm în direcţia dorită. Spre norocul nostru, nu este deloc aşa! Fericirea vine din modul în care percepem exteriorul, din ceea ce înseamnă pentru noi exteriorul. De aceea un acelaşi lucru poate face pe unii fericiţi iar pe alţii chiar nefericiţi. Deci ceea ce ne face fericiţi sau nefericiţi nu este ceea ce avem sau nu avem, ceea ce suntem sau nu suntem ci felul în care privim aceste lucruri. Singura persoană care poate controla în totalitate fericirea noastră suntem chiar noi. Totul porneşte din interior, din felul în care privim lumea.

Azi m-am simţit rău, eram febril, mă dureau muşchii şi stomacul şi mă simţeam obosit. Eram la servici şi mă despărţeau multe ore de plecarea acasă. Toate acestea m-au indispus nespus de tare. Aşteptam din exterior o schimbare care să-mi îmbunătăţească această stare, dar ea se încăpăţâna să nu apară. Ba mai mult azi aveam şi responsabilitatea de a ajuta un coleg mai nou. Când acest coleg m-a întrebat ceva, mai mult cerându-mi o confirmare, nici măcar nu am înţeles ce m-a întrebat. I-am răspuns aspru şi fără chef, iar pe moment m-am simţit mai bine. Aşteptarea îmbunătăţirii venite din exterior şi întârzierea ei încăpăţânată, s-au acumulat inconştient până într-atât încât am ajuns să urăsc acel exterior, să-l simt tot mai coalizat împotriva mea. Imediat după ce supapa s-a pus în mişcare, mi-a părut rău pentru felul nedrept în care mă purtasem cu colegul meu, dar totul era consumat. De aş fi înţeles atunci că trebuie să-ţi produci fericirea din interior, să fii mereu stăpân asupra ei şi să nu aştepţi să ţi-o aducă nişte întâmplări aleatoare din extrior...

Mulţumesc lui Dale Carnegie, a cărui carte tocmai o citesc, şi sper să învăţ cât mai repede să pun în practică această lecţie învăţată acum. Recunosc, nu mi se pare deloc uşor, şi încă nu am soluţii pentru toate situaţiile, dar ceea ce am realizat acum va fi mereu în gândul meu.

Un comentariu:

  1. Cam diluat articolul acesta. Chiar dacă nu sunt multumit de el, sunt bucuros că am progresat astfel încât să pot să nu fiu multumit de el. Mă refer la modul în care a fost scris, nu la conţinut.

    Ideea din spate o sustin şi azi fosrte puternic. Fericirea nu poate veni doar din interior. Trebuie să conştientizezi viaţa şi să te înţelegi, ca să poţi fi împlinit. Frunzele duse de vânt nu prea sunt împlinite....

    RăspundețiȘtergere