luni, 10 noiembrie 2008

Ultimul dor




Corbi negri cu aripi mânjite de sânge;
Copaci bătrâni ce nu mai pot plange;
Piatra e rece, secata de dor,
Acesta e drumul ce-ncep sa ador.

5 comentarii:

  1. da... am pus suflet in cele patru versuri, amaraciune, descurajare - un drum fara intoarcere umbrit de deprimare... Dar si mie imi place poezia aceasta chiar daca acum ma feresc de astfel de drumuri.

    Intr-un fel imi pare totusi rau ca nu mai am timp, nu mai imi fac timp sa ma scufund mai des in alte lumi.

    RăspundețiȘtergere
  2. ma bucur ca mai apreciaza cineva aceasta poezie

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte profund si cred ca ne regasim multi in aceste versuri in conditiile actuale insasi tarisoara noastra este cuprinsa in vartejul corbilor si nimeni nu ne plange!

    RăspundețiȘtergere