Un luptător fără motivaţie hoinărind beat, fără o ţintă anume - astfel începe filmul. Doar că eu nu sunt un maestru al artelor marţiale, şi nici măcar beat nu sunt. Am băut o jumatate de sticlă de vin. Chiar dacă îmi face plăcere să fac pe beatul singur în cameră, sunt doar un pic ameţit. De obicei în astfel de filme intriga e o situaţie neaşteptată care îi redă maestrului motivaţia de a trăi. Întotdeauna există o domnişoară care înmoaie sufletul dur al luptătorului. Luptele sângeroase la care iau parte nu fac decât să întărească puternica legărtură ce se naşte între ei. Totul se termină clasic: un sărut cu subînţeles sau moartea unuia sau amândurora.
Pe moment starea aceasta de "îmi bag p... în tot" îmi place foarte mult. Echivalează cu hoinăreala luptătorului beat. Aştept situaţia neobişnuită care să-mi aducă motivaţia. Firea mea optimistă îmi injectează în subconştient gândul că pornind de la acest nivel nul al aşteptărilor, situaţia neaşteptată o să apară în curând. Rumba crează o atmosferă deosebită în apartamentul gol. Las cartea, ies din cadă şi mă îmbrac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu