Viaţă de plastic

Copil plictisit de jucăriile tale,
Ai regăsit azi, uitată sub pat,
Tristeţea tocită cu mâinile tale,
Şi urmele-adânci, ce ea ţi-a lăsat.

Rănile vechi se umplu cu sânge
Şi-ţi lacrimă ochiul adânc însetat;
Tot ce e nou, cu sete ai frânge
Dar tot nu-i destul pentru cât ţi-a furat.

Plăcere de plastic stăpână pe simţuri,
Un suflet vândut şi-un trup despuiat,
O foame de timp şi de convingeri,
Asta e tot, ce noul ţi-a dat.

Vorbeşti de iubirea de oameni
Prin masca ce-ţi şade ciudat,
Îns-a iubi, tu nu poţi pe nimeni,
Chiar şi pe tine-ai uitat.