De cativa ani ma tot intorc cu gandul asupra unei idei: cand am o zi proasta sau un inceput prost al unei zile, dar simt ca imi voi reveni a doua zi sau dupa-masa, de ce nu pot sa imi revin pe loc?
Mereu mi-am pus aceasta intrebare si am cautat undeva puterea de a lupta cu mediul exterior care mi-a dat depresia sau starea negativa pentru a avea o victorie imediata si a nu mai trebui sa trec prin ore sau poate chiar 1-2 zile de de intuneric.
Cand spun stare negativa data de mediul exterior ma refer la orice mi se poate intampla in viata: de la o remarca nepotrivita venita neasteptat de la o persoana apropiata de la care te-ai astepta sa te inteleaga, dar e departe de asta pana la 3-4 probleme care s-au adunat in acelasi timp si nu mai stii de care sa te apuci, un esec de oricare fel, etc. La chestii de genul ma gandesc.
Azi noapte nu am reusit sa adorm ceva vreme dupa ce m-a trezit baietelul meu si ma gandeam ca se apropie vizita anuala pe care i-o fac tatalui meu. Cele 2 ore pe an in care ne vedem fata in fata ca sa isi vada nepotul si pe mine. Mai mult nu pot sa ii acord fiindca mi-e foarte greu sa trec peste contributia lui negativa in copilaria mea si faptul ca inca e cea mai egocentrica persoana pe care o cunosc.
S-a scapat ieri si mi-a spus ca anul acesta vrea sa ne faca cadou scule de pescuit (precis niste undite mai vechi de-ale lui pe care nu le mai foloseste si ca sa nu le arunce ni le face cadou noua) si nu m-am putut abtine sa nu ma ganesc la toata cadourile de capatat pe care mi le-a facut de cand ma stiu, facandu-ma sa ma simt neapreciat. Si ma deranjeaza si mai tare inconstienta lui chiar si acum si felul in care isi repeta erorile facute cu mine cu unicul lui nepot - unicul meu fiu. Nu se intereseaza niciodata de ceea ce gandim noi. Doar ce gandeste el este bine. Ce om! In fine. Nu despre el e vorba acum.
Si stand asa mi-am dat seama ca daca continui sa ma gandes pe aceasta pista, ma prinde dimineata si imi stric toata ziua de maine fiind obosit. Ce e de facut? Lucrurile astea ma deranjeaza foarte tare si in toiul noptii mi-e si mai greu sa ma departez de aceste ganduri. Bag o respiratie Wim Hof sa vad ce se intampla.
Si spre surprinderea mea chiar reusesc sa ma linistesc si constientizez urmatoarea idee. Asa cum statu in noaptea neagra inconjurat de ganduri negre imi vine asa un gand: daca m-as simti ca si un far in noapte si sa-mi creez propria lumina, propriul optimism, sa nu mai tremur de frica, in intuneric si in nesiguranta - sa imi creez singur propria lumina la care sa zbor ca si o molie innebunita de fericire. Si culmea - functioneaza pur si simplu. Mi-era suficient sa ma gandesc ca eman lumina ca si o antena energetica care emana lumina si caldura in toate directiile. Mi-am umplut sufletul de liniste si bucurie si dupa un timp am reusit sa adorm.
Acum abia astept urmatorul eveniment negativ din viata mea sa vad daca pot aprinde aceeasi vapaie si sa-mi transform depresia aproape instant in bucurie autosuficienta. Si nu stiu de ce dar pentru prima data in viata chiar simt ca as putea sa invat cum sa fac asta....
Scuzati greselile de ortografie sau de exprimare. Nu am recitit ce am scris din lipsa de timp. Trebuia insa sa transpun undeva aceasta experienta extraordinara si s-o pot retine, pentru mine, pentru viitor. Daca foloseste si altcuiva chair mai bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu