Sticlă de Borsec goală de ţuică. Scrumieră plină cu scrum...
Care e dezamăgirea cea mai mare a omului? Te-a părăsit jumătatea...? Nu, dacă eşti puternic îţi revii, ba mai mult, îţi dai seama că nici nu era ea. Ea te aşteaptă să-ţi cumperi bilet în acelaşi compartiment, să coborâţi la aceeaşi staţie şi să nu vă mai despărţiţi niciodată. Cel mai bun prieten a trecut în nefiinţă şi simţi că nu mai poţi fi acelaşi, ştiind că nu mai e? Nu, dacă eşti puternic, te vei linişti şi vei fi fericit că ai avut ocazia să-l cunoşti. Vei fi fericit că ai avut un prieten, mulţi nu au avut aşa ceva niciodată.
Şi atunci care e cea mai mare dezamăgire a omului? El însuşi! Când tu nu eşti mulţumit de tine, când nu trăieşti respectând codul pe care inconştient ţi l-ai impus, când nu ai un ţel conştient pentru care să lupţi, atunci eşti dezamăgit. Dar şi asta se poate rezolva - trebuie să fii şi mai puternic.
Toata viata trebuie sa fim puternici, sa suportam una, sa suportam cealalta, sa suportam nasteri, morti, prieteni, pierderea lor, etc, ca sa ajungi intr-un final sa pricepi ca doar pe tine nu te-ai suportat, ca ai fost suficient de puternic sa suporti toate astea, da tu ai ajuns in genunchi. Vreau sa vad si eu un om care si-a suportat cu demnitate toate dezamagirile prin care a trecut, dar la sfarsit a spus si despre sine cu demnitate ca e un om puternic, ca s-a intrecut pe sine, ca el inseamna ceva pt el. Eu pana acu n-am vazut decat oameni cazuti. Putini se ridica, putini vor cu adevarat sa stie cine sunt. Multi fug de ei si se pierd in fuga asta. Daca fac acu un studiu pe 1000 de oameni, 995 sunt dezamagiti de ei insusi.
RăspundețiȘtergere