duminică, 18 decembrie 2011

Din manualul unui înger

Aprinde soarele pe cer si trage perdeaua.
Ridică-mi trupul gol de sub pături morbide
Și așează-l pe iarbă, cu fața spre soare.
Îmbracă-l cu haine albe de in,
Sărută-i fața și umezește-i picioarele în rouă.

Zâmbește-i, zâmbește-i mereu,
Până devii tu soarele lui,
Iar când te-ai asigurat că i-ai captat toată atenția,
Strecoară-i zâmbetul în sufletul.

De vei găsi ușile și ferestrele închise,
Unse cu smoală ce s-a întărit deja,
Fii fără milă! Sparge-le țăndări!
Fii fără frică! Pătrunde înăuntru și trage-l afară.
Așează sufletul pe iarbă, lângă trup,
Și lasă-l să se târască singur înăuntru după ce se va fi încălzit.

Nu uita să zâmbești mereu.
Nu uita că acum tu ești soarele amândurora.
Îmbrățișeazăi pe amândoi - trup și suflet,
Sărută-i dacă vrei,
Ascultă-le poezia.
Bucură-te de zâmbetul cu care îți răspund.
Nu încerca să ascunzi faptul că îi iubești.

Ridică-i în picioare - desculți în iarba crudă.
Așează-le mâna streașină la ochi,
Și arată-le o altă persoană care zâmbește.
Împinge-i de la spate într-acolo,
Iar când vei vedea că nu te mai bagă în seamă,
Depărtează-te și privește: cea mai frumoasă trăire umană.    

Un comentariu: