duminică, 5 februarie 2012

Soldatul, Ep3 - Noaptea e neagră

Se făcuse noapte, iar zgomotele pădurii erau amplificate de nesiguranța întunericului. Încă mai ploa, dar tot mai rar... poate doar tufele ude erau scuturate de vântul rece de toamnă. Frunzele nu mai foșneau ci păreau mai degrabă să se târască cleios asemenea unor șerpi umezi. Sub stânca plină de iederă se instalase un intuneric ca de smoală.

O convulsie puternică îi scutură trupul și o greață puternică îl făcu să vomeze și să se înnece în același timp. Instinctual încercă să se ajute cu mâinile dar îi erau prea grele. Se zbătu după aer horcăind înfundat și reuși să tușească eliberânduși astfel căile respiratorii. Era conștient că respiră - de fapt respirația era singurul lucru pe care îl auzea clar si îl înțelegea - însă ceva nu părea să fie normal. Apăsarea dureroasă a țestei și frigul înfipt atât de adânc încât nu putea fi sigur dacă e frig sau o durere vagă, nu păreau să fie ceva normal. Își amintea sau își imagina că altfel ar fi trebuit să arate normalul. Cum ar trebui să fie normalul? Își concentră gândurile pentru a înțelege ce era normal însă nu reuși să construiască nicio idee. Începu să se îngrijoreze. Ceva nu era bine. Ce se întâmplă? Nu vedea nimic. Totul era negru, cu vagi semne pe alocuri. Unde este? Dar și mai important - ce este?

Nu îi era clar când începuse să audă din nou, dar treptat, printre arătările visului greu, se strecurau și sunete din realitate. Curând începu să simtă mai clar durerea, apoi frigul, iar mintea încerca să facă legături între crâmpeiele de realitate și de vis. Se simți îngropat sub ceva umed și pentru prima dată reuși să-și miște mâna. O aduse cu greu pe piept încercând să iasă de unde era

3 comentarii:

  1. Great post, though it is hard for me to understand all info:)

    RăspundețiȘtergere
  2. E mai natural parca ca traieste, sunt tare curioasa acum cum o sa creezi mai departe actiunea. Mie mi se pare ca fata merita sa se razbune, pentru ca defapt nu s-a eliberat numai de soldatul care parea mai uman ci de toata situatia, care nu era deloc umana, desi era perpetuata de oameni...

    Modul in care ai construit mici articole creeaza oportunitatea pentru mai multe planuri in care sa se dezvolte actiunea: roman dramatic, cu tenta romantica(fata ramane insarcinata si pana la urma isi gaseste un partener pe care sa-l iubeasca), roman dramatic cu tenta vindicativa, in care tema razboiului ar putea fi utilizata la maxim (dramele pe care le naste, traumatismele pe care le genereaza si modul in care oamenii vor fi marcati pe viata de acea experienta). Sunt convinsa ca exista mult mai multe posibilitati decat imi dau seama, asa ca astept sa vad ce va urma.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru interes, aveam nevoie de un astfel de imbold pentru a continua sa scriu. Sunt prins intre tot felul de proiecte si nu mai am timp, insa sper sa-mi gasesc timp si pentru scris.

      Ștergere